Acum ma zbat sa imi pastrez sanitatea fara ajutorul viciilor cu care eram obisnuit sau mai bine spus, de care eram dependent.Ma uit pe strada in jurul meu si invat cu fiecare pas ca persoanele nu sunt unelte, iar societatea nu este compusa doar din inteligenti si mase.Mi-am sters legaturile si amintirile si vreau altele noi.Imi doresc rutina.Vreau ca atunci cand ma opreste noaptea pe strada ca sa ma intrebe ce activitatea desfasor, sa imi ia datele si sa nu fiu nevoit sa scot tot ce am in buzunare.Vreau normalitate.Viata aia nu pleaca nicaieri si chiar daca ar pleca, sunt sigur ca ar avea umorul negru de a-mi lasa viciile.Aceleasi vicii pe care le reneg cu fiecare secunda care trece.
Doresc sa imi incep diminetile cu gandul la o anumita ea, si sa uit treptat de toate celelalte tipe cu care am fost.Sa uit de Maria si dansul ei ametitor, de produse farmaceutice cu reteta sau cine stie ce prafuri depresive.Mi-a ajuns.Am ajuns in normalitate si sunt mandru de asta.Cine ma urmeaza?
