Realitatea a devenit foarte amabila si binevoitoare fata de persoana mea. Deviza mea este: Nu intra in planuri din care poti iesii cu orgoliul patat, reputatia stricata , in pierdere sau dezavantaj si fara nici un fel de castig.
Si am invatat sa selectez ce imi e benefic, sa accept ce imi e diferit, sa tolerez ca imi e antipatic si sa invat din ce imi e necunoscut.
Si de la ea invat.Ne dam dreptate ca doi justitiari.Disputele se solutioneza de la sine si subiectele de discutie sunt ample si pline de simtamant.E oaza de maturitate de care aveam nevoie.Imi lipseau discutiile purtate fara interpretari, la un ritm calm si cu timpul de partea mea.Sau cu timpul de partea noastra.Adevarul e ca inafara de cateva cunostinte deductibile, timpul e tot ce avem impreuna.Dar e cel mai bun arbitru...la final.Le rezolva pe toate intr-un fel sau altul.De aceea nu ma grabesc...
Avem tot timpul...
Pe celelalte planuri, e totul controlabil.Nervi nu exista iar sresul bate in zidurile cetatzii mele ca un detinut de carcera.Fara succes.
Tot ce am in viata sunt eu.Si asta e tot ce trebuie sa stiu deocamdata.Totul depinde de mine, de lenea si neglijenta mea.De perseverenta de care dau dovada si de realismul obiectiv pe care ma laud ca il posed.Pana la urma, "Toate's vechi si noua toate"...
Vremea trece, vreamea vine...
sau
Apa trece pietrele raman.
Singurele chestii care le posedam cu adevarat sunt spiritul si timpul.Daca ne dezoltam spiritul pentru a intelege ca timp e destul pentru toate, viata se simplifica la 1+1=2.
