Usa se deschise.Urca cele 3 trepte calm si se aseaza pe un scaun liber.Aerul rece de octombrie tarziu il facu sa-si indese mainile in buzunar, intr-o incercare curajoasa de a nu pierde lupta cu primul fior.Si reusise.Privirea lui tulbure si fixa ii trada reveria.Respiratia sacadata, rasuflata in gulerul ridicat pentru un plus de caldura avea sa devina din necesitate , placere atunci cand ea ii aparu in fata.
Narile i-au fost inundate.Nu mai simtise ceva atat de sublim, seducator si subtil niciodata.Sursa era aproape.O privire subtila la fata din fata scaunului lui si simtea deja ca o cunoaste.Parul ei negru si lung, machiajul nestrident si ochii aceia caprui il fermecasera neconditionat.Remarcase si cum buza superiora era putin indoita in exterior, lucru care ii marea frumusetea si mai mult.Nu era perfecta, si asta era perfect.
Era imbracata intr-un mini-palton bej deschis, care ii urmarea formele deloc exagerate.Pantalonii stilati, nu foarte mulati erau culoarea cerului mohorat de afara.Calca in niste cizmulite din acelasi bej deschis din piele intoarsa.Fata asta purta toamna ce tocmai sosise si mirosea a vara care tocmai plecase .Ce sinestezie glorioasa.
Mai trase un ochi pe geam si parfumul ei adanc in piept si realiza ca uitase de racoare.Acum era relaxat si introspect.Se gandea cum sa o analizeze cat mai subtil.Nu vroia sa o alunge, dar era constient ca nici nu o va aborba.In starea lui ar fi fost un dezastru.Se simtea ca un copil sarac in fata unui magazin de jucarii.Impacat cu realitatea ca intre el si ea era un geam gros pe care scria "Nu atingeti exponatele", isi puse dreptul peste stangul si cu mainile la piep trase din nou aer in piept.
Era genul de fata care stie cine e si ce poate.Familie buna, dar nu destul de buna.Eleva excelenta, actuala studenta probabil.Isi imagina cum se comporta in societate si prin prisma lui ea aborda orice situatie cu tact.Fiind complimentata multumea respectuos, dar nu trada emotie.Fiind atacata , ataca inapoi dar nu o vedea in stare sa umileasca pe nimeni.El era convins acum ca tipa asta stia ce inseamna puterea unei femei si o folosea cu intelepciune.Stia deja ca modestia nu are loc intre atatea calitati.Si de ce ar avea?
Cu toate astea nasul nu ii era sus, un adevarat paradox...
Cum sa nu aprecieze o asemenea faptura cand zilnic se simtea inconjurat doar de femei deloc demne de darurile primite.Singurele daruri gratis.Mai mult, multe dintre ele apreciaza ca acestea nu sunt destul, si peste naturalete adauga cea mai vulgara forma de sintetic, devenind instant din fiinte finite, desavarsite, partial artificiale.Daca ea era usor de confundat cu un anotimp, nu trebuia privita ca un manechin.Se gandea la cat de trist e faptul ca dispar anotimpuri si apar manechine si ca dispar flori dar apar florarese...
Un sunet strident il intoarce pe Pamant.
S-a trezit ca din vis cand a ajuns la celalat capat al tramvaiului.Mirosul de parfum era inca prezent desi mai slab acum...Ii placea sa creada ca l-a inspirat el pe tot.Se ridica de pe scaun, semi-amortit, si se aseaza langa usa, in spatele ei.Ajunsi in statie, fara sa-si dea seama intind amandoi mana spre butonul care deschidea usa.
-Hai sa apasam amandoi, ii spuse .
Mainile lor drepte s-au unit, intr-un gest fin si gentil.Era sigur surprinsa dar relaxata.Asa cum credea, nici o emotie tradata.Usa se deschide si inainte de a se pierde in multime ea, intr-o secunda care pentru el a durat o vesnicie, intoarce capul si ii zambeste...atat.Trage ultima gura de parfum si o indosariaza ca pe un secret bine ascuns.Rasufland in guler, stia ca parfumul ei s-a preschimbat in aburi, la fel cum amintirea ei va disparea cu timpul.I-a zambit un anotimp...
Daca barbatii ar trebui sa fie niste munti, atunci femeile sunt raurile care ne mentin viata.Dar raul trece si prin stanca si fara sa vrem, suntem crestati de sanuturile pe care nu le mai parasesc niciodata.
