miercuri, mai 19, 2010

Strigat la luna...

    Asta a pus punct.Rateul rateurilor.Cea mai groaznica chestie pe care puteam sa o fac, constient sau nu, am facut-o.Mi-am incalcat cuvantul fata de ea.Nu suport gandul ca am respins si mai mult persoana care facea tot posibilul sa ma cunoasca.Pe mine cu adevarat.Vina imi innegreste fiecare gand, in timp ce ma las condus de rutina pentru a-mi suprima gandurile.Nu sunt eu asta.Nu am fost eu atunci.Ce'o fi fost in capul meu?
    Te-ai fi gandit ca, dupa cate am patit, ma voi putea  multumi cu faptul ca normalitatea imi ofera tot ceea ce imi voi putea dori vreodata.Aici m-am mintit.Nu imi doresc sa fiu simplu.Nu imi doresc sa trec prin viata drept un om ca toti oamenii.Dar mai intai de asta, oare sunt om ?
     Cu ea nu am fost...iar gandul asta imi conduce fiecare vis de cateva zile.Nu mertita.Nu meritam.