Realitatea a devenit foarte amabila si binevoitoare fata de persoana mea. Deviza mea este: Nu intra in planuri din care poti iesii cu orgoliul patat, reputatia stricata , in pierdere sau dezavantaj si fara nici un fel de castig.
Si am invatat sa selectez ce imi e benefic, sa accept ce imi e diferit, sa tolerez ca imi e antipatic si sa invat din ce imi e necunoscut.
Si de la ea invat.Ne dam dreptate ca doi justitiari.Disputele se solutioneza de la sine si subiectele de discutie sunt ample si pline de simtamant.E oaza de maturitate de care aveam nevoie.Imi lipseau discutiile purtate fara interpretari, la un ritm calm si cu timpul de partea mea.Sau cu timpul de partea noastra.Adevarul e ca inafara de cateva cunostinte deductibile, timpul e tot ce avem impreuna.Dar e cel mai bun arbitru...la final.Le rezolva pe toate intr-un fel sau altul.De aceea nu ma grabesc...
Avem tot timpul...
Pe celelalte planuri, e totul controlabil.Nervi nu exista iar sresul bate in zidurile cetatzii mele ca un detinut de carcera.Fara succes.
Tot ce am in viata sunt eu.Si asta e tot ce trebuie sa stiu deocamdata.Totul depinde de mine, de lenea si neglijenta mea.De perseverenta de care dau dovada si de realismul obiectiv pe care ma laud ca il posed.Pana la urma, "Toate's vechi si noua toate"...
Vremea trece, vreamea vine...
sau
Apa trece pietrele raman.
Singurele chestii care le posedam cu adevarat sunt spiritul si timpul.Daca ne dezoltam spiritul pentru a intelege ca timp e destul pentru toate, viata se simplifica la 1+1=2.
Felicitari pt postari! Imi place chiar foarte mult cum scrii (si ti-am mai spus-o), asa ca nu ai face rau daca ai posta mai des...Nu pentru mine sau pentru cititori, ci pentru tine, in primul rand. Ca doar noi ar trebui sa fim pe primul plan in propriul nostru univers, nu?
RăspundețiȘtergereCat despre ceea ce ai scris in postarea aceasta, poate ca mai avem timp, insa nu vom stii niciodata cat ne-a mai ramas pentru toate planurile si obiectivele pe care ni le-am propus. Asadar, ar fi o greseala sa ne grabim sa realizam cat mai multe lucruri, impinsi de teama ca timpul ne-ar putea trada in orice moment, insa, consider ca o greseala la fel de mare este si sa ne lasam cufundati intr-o comoditate absurda, lasand totul pe seama ideii: "Avem timp pentru toate".
Asadar, cred ca cea mai buna decizie ar fi sa fructificam in cele mai utile si placute moduri timpul si resursele de care dispunem, pentru ca nu se stie niciodata cand se va scurge tot nisipul din clepsidra fiecaruia, lipsindu-ne de posibilitatea de a mai afirma cu mandrie: "Avem tot timpul din lume!"
Dupa cum a spus si Octavian Paler, "avem timp pentru toate", doar in masura in care stim sa traim prezentul, deoarece "un prezent prea gol se cere umplut cu ceva".
Numai bine si la cat mai multe postari!