De suflete ce merg in sir,pe'a diminetii splina
Si soapte negre isi rostesc,pasind fara de vina,
De noaptea neagra si uscata n'ar mai canta matanii
Si soarele cel azuriu si'ar asculta stapanii,
Iar stelele de nu ar mai fi,ne-ar fi uitat stabunii.
De banca trista dintr-un parc,n'ar tainuii secrete
Si pasarile'n al lor zbor nu ar graii poveste
De viata'ar fi fara de jos,de sus am avea veste?
Sau precum sufletele vii am ratacii prin bezne?
De rau in lume n'ar mai fi,atunci halal de bine...
Si liniar noi am pasii,necunoscuti prin lume.
