De la tot la nimic.

    Apari odata cu mine si cresti, asemenea unui boboc de floare ne dezvoltam impreuna.Cand sunt mic, esti naiv si influentabil.Ma porti prin vise de neoprit si ma cred orice, oricine si oricum.Atunci pot sartt intr-un picior urmarind o piatra si doar atunci pot alerga fara destinatie.Doar atunci pot simtii si doar atunci pot vedea lumea pentru ceea ce e.Doar atunci nu stiu minciuna.Si de atunci esti langa mine.

    Dar timpul trece, si tu tot nu pleci.Cresc in ochii tuturor dar doar in ochii tai raman copil.Ajung la scoala unde ii vad pe ei.Ei nu m-au vazut niciodata, dar tu tot timpul ai stiut ca exist, mi-ai fost esenta.Si cresti odata cu mine.

     Liceu acum, incep sa-ti pun la idnoiala existenta.Parca nu esti complet.Erai complet candva, dar am uitat.Si daca eu uit tu nu imi poti amintii.Iti caut completare in jur, dar gasesc nimic.Nimic nu iti seamana, nimic nu poate fi ca tine, esti tu.Sunt eu.

    Precum o floare ne-am dezvoltat impreuna.Dar oare de ce nu mai vad lumea exact asa cum e?

  Sa fie timpul?Sa fie varsta?

Esti inca aici, dar dispari pe zi ce trece...

    Am auzit povestea asta, altii ce-au fost parasiti si-au devenit de piatra.Dar tu refuzi sa pleci ,imi esti in ganduri si in vise.Nu vreau sa te pierd, dar lumea e mai rea acum, iar piatra pe care o urmaream sarind acum te striveste si creste odata cu noi.Acum suntem trei.Ne dezvoltam impreuna ca o floare, crestem si ne invatam.

    Timpul nu iarta pe nimeni, si vocea ta aproape a disparut.Imi suna in cap cand nu ma gandesc la nimic sau cand ma gandesc la tot.

    Acum sunt mare, iar tu esti mai complex.Am dese ori impresia ca soaptele tale ma mint.Deci nu iti mai dau crezare.Piatra devine din ce in ce mai suportabila.Se imbiba de griji, responsabilitati si regrete.Nu-mi este greu, este firesc.

    Pe zi ce trece, mai impietresc si eu un pic.Oare am uitat cum e sa alergi fara destinatie?Sa canti fara versuri sau sa te gandesti fara logica?Sa crezi in zmei, in albastru si in rosu, in  zambet si in...mine?

    Tu nu mai esti deloc, desi...inca iti simt prezenta.

    Parca am crescut impreuna, parca ne-am dezvoltat asemenea unei flori.Acum am ramas singur...

    Tu suflete ai murit floare, in timp ce eu am devenit de piatra.