Stau des si ma gandesc la ce va fi.Sau mai degraba ce'ar fi daca?
Pe intrebarea asta pornesc de fiecare data in calatorii incredibile prin lumi paralele dar asemanatoare, lumi in care fiecare zambet sau stea cazatoare imi poate schimba destinul.Asa voi fi mereu, sentimental.
Luna e de mult timp pe cer.Dar timpul e relativ.
Stau in fata calculatorului singur, intr-un birou gol.Orele peste program imi distrug sanatatea dar stiu ca merita.Sunt stresat, irascibil si usor de iritat.Rapoartele ma omoara iar cariera pare a se fi oprit.Rutina mea existentiala si lipsita de zambete sincere ma paralizeaza mental din ce in ce mai mult.Iar ea nu e acolo sa ma aline.Iar daca e nu stiu cum o cheama, si nu e treaba ei sa ma aline.Timpul nu mai inseamna nimic, dar banii inseamna timp.Copilul meu zace intr-o poza inramata pe biroul plin de hartoage.E iarna si e doua.
Se face dimineata.O alta zi de necunoscut.
Ma indrept catre pupitru sa ii felicit.Au mixat extraordinar.O alta noapte energica intr-o parte sau alta a globului.Calatoresc mult si imi place.Nu fac nimic oficial, deci sunt liber-profesionist.Ajung sa cunosc diferite culturi si sa vad lucruri incredibile.Asta cand ies din club.Am multe regrete si regret cate ceva zilnic.M-am obisnuit.Scopul scuza mijloacele.Imi place sa imi imaginez ca stiu cum e sa pierzi ceva cand adevarul e ca am uitat de unde am plecat.Nu-mi mai pasa.Exploatez, fur si insel.Totul pentru binele meu.Ma vezi peste tot.E vara si e cinci.
Soarele imi bate in ploape.Dar pielea ta catifelata luceste mai tare.
Unduitor ca un sarpe ma fac nevazut.Tu te adancesti in somn, acoperita de raze si o patura alba.Ma pierd un pic.Zambesc la gandul ca, spre deosebire de soare , tu esti mereu aici.Sau asa am impresia.Sunt fericit, esti tot ce am nevoie.Cineva care sa ma calmeze cand sunt nervos, sa ma motiveze cand sunt descurajat, sa ma amuze cand sunt trist si sa fie aeroport pentru raze in fiecare dimineata.Ziua mea urmeaza sa fie incurcata, cazuri peste cazuri.Dar stiu ca vei la un telefon distanta.Teoretic.Si inca mai continui sa ma uit la tine cum dormi.E primavara in suflete.
Vantul taios prevesteste iarna.E totul mort iar totul pare ca dupa o mare inmormantare.
Copacii plang frunze in fata mea.Iar eu nu mai am lacrimi.Urasc tot, de la trecutul anevoios si plin de probleme pana la prezentul ratat pentru un viitor nesigur.Traiesc de pe'o zi pe alta.Nu fac nimic.Am impresia ca sunt cel mai batut de soarta si ma trezesc gandindu-ma des la moarte.Toata viata mi-am demonstrat ca sunt prost, urat si netalentat.Si mi-a intrat in cap.Pana si tigarile au devenit lux iar apartamentul asta gol nu ma ajuta cu nimic.Nu am nimic sa ma bucure.Amintirile au murit odata cu speranta la mai bine.Oftez des si casc.Ma uit la televizor si rad fals.Ma prefac viu si nimanui nu ii pasa.E toamna si e seara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu