Viata lui a decazut in haos si doar in cateva zile a pierdut ceea ce cladise in ultimele luni, pana si dorinta de-a traii.Povestea lui e cronica unui ratat.Genul de om care poate prin inteligenta lui sa revolutioneze, sa creeze si sa schimbe in bine dar o foloseste pentru a distruge, defaima si manipula totul pentru binele personal.Eu i-am intrat sub piele si l-am cunoscut in detaliu.I-am fost , alternant, si victima si asociat si prieten si dusman si frate si tata.I-am distrus si mi-a distrus multe, dar impreuna am trecut peste toate distrugerile care se abateau asupra noastra.Putea fi liderul promis sau omenul temut.
Povestea lui nu are sfarsit fericit si nu va avea sfarsit.El acum simte cu adevarat iadul.Nu mai poate traii cu el dar nu are puterea sa intrerupa asta.Se uraste si nu poate schimba nimic.
Eu ma uit la el ca la o luna neluminata de soare.Din cat de asemanatori eram, acum nu mai avem nimic in comun.
Eu radiez o pace nemaintalnita, un optimism greu de imaginat si starea asta de spirit am cautat-o toata viata.Si a venit intr-o zi ploioasa de Mai, intr-o intersectie aglomerata sub forme bine definite si atragatoare.Ochii ei si-au serpuit cararea catre un loc mult prea inzapezit de insecuritati, si l-au incalzit.Inima ei a copiat ritmul alerg si sacadat al inimii mele grele, si l-a calmat.
Povestea mea abia incepe si, precum un vinil nou straluceste.Povestea lui o ia de la inceput, precum un disc plin de purici si diform.Si se va repeta pana cand acum patefonului va trece prin el.
Si atunci el va traii in fiecare suflet care se dezamageste pentru a miia oara in acelasi fel, pentru acelasi motiv sau cu acelasi scop.
Eu voi traii in speranta pe care cei de sus o simt cand isi dau seama ca exista scapare.Multumita tie.Multumita lui.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere